Sfanta Biserica ne recomanda,
ca si Domnul Iisus de altfel, sa postim cand Mirele nu se mai afla
printre noi si cu trupul, de aici intelegand ca timpul postului este
interpretat ca o perioada de constanta asteptare si pregatire pentru
intampinarea Mirelui Hristos. De altfel, din predica de pe munte (Mt 6,
14-18), ca si din alte imprejurari in care s-a referit la post, rezulta
clar ca Iisus nu le impune crestinilor postul, dar nici nu le interzice
s-o faca, ba chiar le-o recomanda aratand in ce fel trebuie tinut.
Inainte de toate postul se constituie intr-un semn al dragostei pentru Dumnezeu si al grijii pentru suflet. Parintii Bisericii
afirma ca lacomia l-a alungat pe om din rai si tot ea l-a despartit de
Dumnezeu. Si acum aceeasi lacomie ne poate invrajbi cu oamenii si ne
indeparteaza de Dumnezeu. Parafrazand proverbul "plenus venter nori
studet libenter", atentiona si el ca cine este prea satul devine
incapabil sa se mai roage, asa cum pasarile grase nu izbutesc sa se mai
ridice in vazduh. Rezulta deci ca putem posti ori de cate ori se impune a
ne limpezi mintea pentru lucrarea spirituala, pentru ca postul
intareste mintea sublinia Sfantul Vasile cel Mare.
La randul sau Sfantul Diodor nota ca
adevaratii nevoitori se infraneaza de la mancare, nu pentru ca hrana
este rea, ci pentru ca prin infranare sa-si mai struneasca trupul care
arde. In opinia , omul nici nu se poate debarasa de pacate daca traieste
in betii si in desfranari, amintind ca prin betie si imbuibare i-a
facut odinioara diavolul sa se inchine la idoli (Is 32, 1-6) si tot asa a
aprins in locuitorii cetatilor Sodoma si Gomora pofte nelegiuite (Fc
19, 4-8), citandu-l pe profetul Iezechiel care-i mustra pe contemporanii
lui: "Aceasta este faradelegea sodomenilor, se rasfatau intru mandrie,
in imbuibare cu paine si in desfatari."
Prin Moise evreii au fost de fapt
avertizati de primejdia abundentei si a traiului prea bun care poate
impiedica serios progresul spiritual. De aceea ii si atentioneaza ca,
atunci cand vor lua in stapanire tara promisa si vor trai in belsug, sa
se fereasca de greseala de a-L uita pe Dumnezeu (Dt. 8-11). Cat priveste
forma postului, ramane valabila recomandarea profetului Isaia de a nu-1
limita la trup, ci sa se extinda la angajarea unui itinerar spiritual.
Postul poate fi inteles si ca un fel de
autodisciplina. Cel ce posteste se cuvine sa constientizeze ca se impune
retinerea de la anumite mici distractii, ba chiar si de la vorba prea
multa prin conversatii inutile si de multe ori sterile. Nu multi pot
intui ca atunci cand tii cu orice pret sa te intretii cu cineva, daca te
cercetezi atent, observi ca aproape de fiecare data esti pagubit
sufleteste, deoarece in orice conversatie este aproape imposibil sa nu
comitem vreo greseala, iar Biblia ne avertizeaza ca pentru orice cuvant
desart rostit va trebui sa dam seama inaintea lui Dumnezeu.
De aceea este necesar si un post de vorba multa. Nu trebuie uitat ca
atunci cand cauti sobrietatea in cuvinte esti mult mai dispus sa-ti
asculti glasul launtric.
Foarte interesanta este abordarea postului din perspectiva traditiei ortodoxe
ruse ce face deseori referire la postul ochilor, reflectat de altfel
destul de sugestiv si in iconografie. Astfel, postul ochilor se
concretizeaza, dar se si sugereaza iconografic, prin reprezentarea de
catre pictorul monah cu multa parcimonie a padurii, fiind suficient sa
se picteze unul sau cel mult doi copaci, iar in cazul pastorilor de la
sunt de asemenea redate pictografic doar una sau doua oi in locul unei
turme.
Chiar daca in Scriptura Sfanta postul nu apare ca o porunca, el nu poate fi despartit de viata crestina,
intrucat aceasta este conceputa ca o lupta, dupa expresia paulina (1 Co
9, 24, 25, 27), sau ca o asceza. El poate fi inteles deci si ca un fel
de exercitiu de restabilire a bunelor raporturi sau mai exact a
echilibrului dintre trup si suflet. Prin post omul isi poate autoimpune o
anumita disciplina corporala pentru ca si trupul sa devina mai
spiritualizat, or aceasta nu se poate concepe fara o reducere efectiva a
unor cerinte corporale, cum ar fi hrana, bautura, imbracamintea ori
chiar somnul. Sfantul Ioan Casian
recomanda insistent ca postul trupului sa fie extins si la cel al
sufletului, adica sa activam postul trupesc prin abtinerea de la pacate.
"Nu este suficient, continua acelasi
sfant, abtinerea numai de la mancare daca nu se va uni cu postul
trupului si sufletul, pentru ca si acesta ca si trupul are mancarurile
lui vatamatoare de care ingrasandu-se se poate usor rostogoli in
prapastia desfraului chiar si fara belsug de hrana. O astfel de hrana cu
care daca se hraneste sufletul si se incalca postul este defaimarea
aproapelui. Si mania este tot o hrana rea pentru suflet si invidia, la
care se mai poate adauga slava desarta."
Din invatatura acestui sfant rezulta ca
nu trebuie sa facem din post un scop in sine, ci sa-l folosim ca pe un
mijloc foarte eficient pentru a progresa duhovniceste. In , Herma ne
spune ca postul placut lui Dumnezeu este "sa nu faci nici o fapta rea in
viata ta, ci sa slujesti Domnului Dumnezeu cu inima curata pazind
poruncile Lui. Sa nu se suie in inima ta nici o pofta rea. Sa te temi de
Dumnezeu si sa te infranezi de la orice rau, curatindu-ti inima de
desertaciuni."
Preot Profesor Petre Semen
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu